Nu voi scrie aici despre libertatea aia cu l mare. Aia mai "filozofica" si mai cu pretentii si mai adevarata. Cum poti sa discuti despre libertate adevarata in viata cind pornim la drum fara a avea controlul si libertatea asupra celui mai elementar fapt si anume a avea libertatea de a alege sa existam?
Ne nastem din dorinta altora, intr-un moment si intr-un loc asupra carora nu avem nici un cuvint de spus si cu caracteristici asupra carora nu avem nici un control. Nu sintem liberi sa alegem nici daca, nici unde, nici cind si nici cum sintem. In comparatie cu lipsa acestei libertati fundamentale parca nu-ti prea mai vine sa vorbesti despre "libertatea" pe care o ai dupa ce acest fapt s-a intimplat deja, eh?
Nah, este un subiect prea greu pt mine, doar gindindu-ma la el asa un pic, ma ia o durere de cap mai ceva ca de la vinul ala de 7 lei litrul care se vindea acum citiva zeci de ani la coltul strazii adolescentei mele.
Asa ca am sa scriu doar despre o particica din libertate, o libertate la scara mai mica (desi, daca stau si ma gindesc nitel, cum adica libertate la o scara mai mica? Sau sintem liberi sau nu sintem. Putem oare spune ca sintem mai liberi intr-o cusca de 100 de metrii cubi decit intr-una de 50 de metrii cubi? Hmmm...)

Am vazut multi care tinjeau dupa libertate in Romania de dinainte de '89. Dupa libertatea de a face ce vor, cind vor etc. Unii au emigrat pt asta. I-am intilnit dincolo. Multi au ramas in Romania.

Despre unii dintre cei plecati - ajunsi acolo, cei care nu o stiau deja, au realizat ca cel mai greu in viata este sa alegi. Dincolo, sistemul acela, asa capitalist si veros cum este el, le-a oferit, printre altele, libertatea de a alege, libertatea de a lua propriile decizii.
Spre deosebire de sistemul comunist din Romania de atunci care ingradea mai tot, sistemul celalalt le-a oferit o gama de optiuni si mai multe drumuri de ales. Dupa ce insa au ales una dintre aceste optiuni, unii si-au regretat acea decizie si au inceput sa dea vina pe societatea crunta si imperialista care, vezi bine, i-a zapacit si inrobit fara stirea si permisiunea lor.
Nu era vina lor/decizia lor, era vina altora, evident. Oare de ce? Doar era drumul ales de ei insisi, nu le fusese impus. Avusesera libertatea de a alege si au ales, chiar daca uneori gresit.

Despre unii dintre cei ramasi in Romania - sistemul s-a schimbat si noul sistem nu mai are mare grija de ei, nu le mai da casa, job, mura in gura, le da in schimb libertatea de a avea singur grija de ei insisi si de a lua propriile decizii.
Unii insa pling dupa vremurile apuse. Vara aceasta, cind am fost in Romania, mi-a fost dat sa aud si asa ceva: "inainte eram mai liberi". Whaaat?!
Pina la urma am inteles de ce unii gindesc asa. "Libertatea" de atunci dupa care tinjesc unii era de fapt chiar contrariul libertatii, ea era 'libertatea" oferita de o societate care ne dadea, ne tinea de mina, avea grija de noi. Ceea ce ei percepeau ca libertate, era de fapt cu totul altceva, era comfortul pe care ei, recipientii acelei "libertati" il simteau ca urmare a faptului ca deciziile majore nu le apartineau, a faptului ca sistemul nu numai ca ii "elibera" de luarea hotaririlor dar, prin faptul ca el si le asuma in locul lor, ii scapa de responsabilitatea acelor decizii.
Asa ca ei erau "liberi" sa zburde zglobii si neimpovarati in timpul lor cel "liber" si erau "liberi" sa injure in gind sistemul, atunci cind lucrurile nu le erau tocmai pe plac. Se simteau bine. Din orice unghi priveau, nu era vina lor. Altii hotarisera in locul lor.

Se pare ca, din nefericire pt unii, libertatea mult rivnita aduce cu sine si prea greul rucsac al propriei responsabilitati vis a vis de exercitarea respectivei libertati. Si rucsacul ala se dovedeste uneori a fi mai mult decit ei pot sa duca.
Libertatea inseamna singuratate, curaj, decizie, risc, responsabilitate. Majoritatea oamenilor nu vor democratie. Majoritatea oamenilor nu vor libertate. Ceea ce majoritatea oamenilor vor este ca cineva sa aiba grija de ei. Majoritatea oamenilor vor un tatuc. Atit in viata de aici cit si in "viata de dincolo".

Asa ca in incheiere vin si zic: pentru unii oameni libertatea, asa buna si frumoasa cum pare ea a fi in carti si filme, nu este nici pe departe minunata cosinzeana pe care prea adesea si-o imagineaza. Pare de necrezut dar, pentru unii oameni, libertatea este o povara.