Nu stiu despre altii, dar mie mi-e greu sa-mi dau cu parerea despre ceva pe care nu pot sa-l definesc. Trebuie ca exista vreo definitie a fericirii in vreun dictionar dar cum eu nu sint mindrul posesor al nici unei carti, nici macar una de telefon, am sa cam orbecai pe intuneric la acest subiect. Ca si la oricare altul, de fapt. Iar de-o fi si-o fi ca, din cauza intunericului cu pricina, sa ma mai impiedic de vreo mobila ceva si sa vars cafeaua neagra a gindurilor mele pe haina alba si imaculata a fericirii dumneavoastra, deh... riscurile forumurilor

Spunem adesea: sint fericit(a). Oare chiar asa sa fie? Adicatelea o fi, nu zic nu, dar chiar asa la tot pasul si de sase ori pe zi? Sau confundam fericirea cu altceva? De pilda:

Fericirea ca mizerie sufleteasca: sintem "fericiti" cind ne razbunam, cind ne batem joc, cind ii ranim pe cei care ne iubesc, cind platim o polita celor ce-i urim, cind...

Fericirea ca absenta a neplacutului: sintem "fericiti" cind scapam din inchisoare, cind iesim din spital, cind terminam armata, cind nu ne dor maselele, cind...

Fericirea ca posesie si lipsa de griji: sintem "fericiti" cind avem sanatate, job usor si sigur, saltea doldora de bani, casa cu etaj, masina cu motor, piscina cu apa, amanta cu picioare, toale cu fireturi...

Fericirea ca placere: sintem "fericiti" cind mincam piftie sau placinta, cind bem ce ne place, cind fumam ce ne place, cind ne tavalim prin fin cu vreo femeie/barbat, cind sintem la mare/munte, cind...

Fericirea ca si crez: sintem "fericiti" daca hranim flaminzii Africii, daca asiguram viitorul copiilor nostri, daca virgula credem in vreunul dintre dumnezei, daca servim patria, daca...

Fericirea ca adrenaline rush: sintem "fericiti" cind sarim cu parasuta si ea se deschide, cind jucam chicken cu trenul si el nu ne calca, cind ne fugaresc banditii si nu ne prind, cind...

Fericirea ca renuntare: sintem "fericiti" cind trecem de partea cealalta a liniei, cind parasim ringul si devenim spectatori, cind nu ne mai dam coate la coada la hirtie igienica, cind nu mai alergam cu sufletul la gura incercind sa mai inhatam inca o firimitura de viata, cind nu ne mai pasa de nimic si de nimeni, cind...

Fericirea ca liniste interioara: sintem "fericiti" cind reusim sa ne impacam cu noi insine, cu universul din jur, cu conditia noastra in aceasta lume, cu viata pe care-o avem, buna sau rea, cu...

Fericirea ca libertate: sintem "fericiti" cind sintem cu adevarat liberi. Aici e simplu, nu e mult de scris: cu adevarat liberi nu sintem niciodata dar exista o situatie cind ne apropiem cit de cit de libertatea deplina: atunci cind nu mai avem nimic de pierdut.

Eh, pai eu as zice ca nici una dintre astea nu e fericire "adevarata". As zice ca nu prea stim ce e fericirea adevarata. Stim doar ca vine si pleaca. As zice ca nu o putem defini. As zice ca nu stim nici ce este, nici de unde vine, nici de ce ne-a vizitat si nici incotro se duce.

Nici nu-i rau asa. Daca ar sta in gazda la noi tot timpul, nu s-ar mai chema fericire. N-am sti cum s-o mai deosebim de rest. N-am mai aprecia-o. Nu poti sa cistigi loteria in fiecare zi. Nu poti sa ai o mie de orgasme pe saptamina. Ti-ar crapa artera de la miocard si vena de la timpla. Sau, si mai rau, n-ai mai simti nimic.

Da, sintem fericiti uneori. Nu prea stim de ce. Stim doar ca sintem fericiti in momentul acela. Si-atunci, in acel moment, spunem: acum sint fericit(a). Asa e. Sintem fericiti atit de rar si ptr clipe atit de scurte - "acum" - doar atit. Nu putem fi fericiti luni sau ani de zile. Putem fi, in cel mai bun caz, fericiti "acum". Acum trece foarte repede. Ramine restul. Restul este... viata de zi cu zi.