Eu as zice ca unul dintre posibilele argumente in sprijinul imigrarii (si, prin extensie, in sprijinul altor decizii comparabile) este si spiritul de aventura.
Este motivul datorita caruia am emigrat eu si ca atare mie unuia motivul acesta mi se pare cel mai important dar, curios, este tocmai cel care este invocat cel mai arareori (de fapt aproape niciodata).

Se scrie adesea despre sistemul acesta vs celalalt, despre libertate, despre case, masini si salarii, despre dor si tara, despre prieteni si familie, despre civilizatie si coruptie, despre "este bine sa emigram sau nu?" sau "este rau sa emigram acolo sau dincolo?". Subiecte pertinente, nu zic nu.

Eu insa as zice ca dilema nu este atit intre a face asta sau a face ailalta ci intre a face ceva sau a nu face nimic. Dilema este intre a lua o hotarire si a nu lua nici o hotarire. Stiu, este riscant sa actionezi. Este riscant sa iei decizii deoarece s-ar putea sa se dovedeasca gresite. Este mai usor sa nu faci nimic. Este mai usor sa te complaci in status quo. Nu numai ca este mai usor dar in plus in felul asta nici nu risti sa apuci pe un drum gresit, nu? In fond, doar o viata avem, de ce s-o riscam?

Mda, asa e, viata este intr-adevar o chestiune riscanta. Ceea ce insa prea adesea uitam este faptul ca cel mai mare risc in viata nu este de a face asta sau ailalta ci de a nu face nimic. Eu as zice ca cel mai mare risc in viata este de a o irosi.