despre "totul ni se cuvine?"
Vad adesea persoane care asteapta ca altii sa le dea, sa le daruie samd. Persoane care considera ca li se cuvine. Persoane care considera ca viata si cei din jur le datoreaza ceva. O conceptie cu urmari adesea nu prea fericite, zic eu.

Zeii nu ne datoreaza viata de apoi, soarta nu ne datoreaza noroc, statul nu ne datoreaza casa si serviciu, gura lumii nu ne datoreaza impartialitate, familia nu ne datoreaza grija si sacrificii, sefii nu ne datoreaza mariri de salarii, prietenii nu ne datoreaza prietenie, iubitii/iubitele nu ne datoreaza iubire, partenerii sexuali nu ne datoreaza orgasme.

Prea arareori si prea putine sint cele ce ne vin de-a gata, pe tava. Nu este obligatia nimanui sa ni le ofere. Nu ne datoreaza nimeni cadouri. Noi insine sintem singurii care ne datoram noua insine bunastare, fericire, placere sau ce altceva mai cautam in viata. Cade in seama noastra de a face ceea ce ne sta in putere pt a obtine ceea ce dorim si de a trece prin viata pe propriile "picioare". Nu este de datoria altora de a ne oferi fericire pe tava. Nu este obligatia altora de a ne da.

Nu-ti place ceea ce ti se "ofera" - pleaca. Pleaca in alta tara, in alta casnicie, in alt job samd. Atita vreme cit insa alegi sa ramii acolo unde esti si unde ti se pare ca nu "primesti" destul, nu ai dreptul sa te vaiti. Daca tu nu ai taria sa iei de la viata ce si cit vrei, altii cu atit mai putin iti vor oferi asa ceva cadou.

Nu ne datoreaza nimeni nimic.

Home page or Next page