Sint doar cuvinte, oameni buni, doar cuvinte. Semnificatiile pe care le
atribuim acestor cuvinte sint adesea doar in mintea noastra. Ce spun
altii despre tine n-ar trebui sa aiba mare importanta. Te injura? Te
lauda? Si ce daca? Tu ar trebui pina acum sa stii deja cine esti si cum
esti asa ca ce spun altii n-ar trebui sa insemne mare lucru pt tine. Tu
sa fii acela care sa cintareasca si sa judece daca vorbele altora sint
adevarate sau nu sau daca este cazul ca ele sa te afecteze sau nu
deoarece tu esti cel care conteaza.
Am fost si eu, ca multi altii,
insultat si ironizat dar, de la o virsta incoace cel putin, nu am lasat
ca aceste vorbe sa ma afecteze in vreun fel. Stiu cine sint. Altii nu
stiu, pot eventual incerca sa ghiceasca. Parerile lor despre mine sint
doar atit: pareri. Bune sau rele, adevarate sau nu. Ignoranta sau
badarania altora nu ma afecteaza - ele nu sint problemele mele, sint
problemele si defectele lor. Ele pot deveni o problema si o povara pt
mine doar daca eu pemit ca acest lucru sa se intimple. Doar daca eu las
ca ele sa ma raneasca.
Nu, cuvintele altora nu ma mai ranesc de
mult. Pumnii si picioarele lor ma pot rani dar vorbele lor nu. Doar
gindurile mele pot face asta. Doar gindurile mele. Nu ale altora. So:
The nasty words of others fail to hurt me
Swords through my heart they never will be
Not so my thoughts - they are here to stay
And will be haunting me, until my dying day
Ehe, perechea asta este simpla, este pe-aici in Asia de SE atita ocean albastru si atita vegetatie verde incit tot ce si-ar mai putea dori cineva ar fi multi ani de viata sa se bucure de ele. Doar ca timp este exact ceea ce unii dintre noi nu mai avem din abundenta. De fapt, cine chiar are? Deci, din hamac de la malul marii chinezesti si de sud:
By the green water of the South Sea
I lay in my hammock and let life be
I should be happy, yet I feel cold
Because life is short and I am so old
sau
Green palm trees above, blue ocean close by
I swing in my hammock and watch life go by
Like deep water, sadness runs through my veins
Because life is short and death supreme reigns
Asta mi s-a parut o pereche cam afurisita sau poate am fost eu cam lenes. Nu e greu sa fii lenes si calm si linsitit cind esti "retras" la umbra la tropice. Eram agitat pe vremuri. Eram si harnic de felul meu. Probabil ca inca sint. Doar ca nu in sensul de a mai participa la the rat race. Nu in sensul in care eram pe vremea cind aveam o viata "normala" cu serviciu, familie, casa si restul. Pe vremea cind munceam pt bani. Pe vremea cind locuiam in "vest". Pe vremea cind faceam parte din societate si sistem. Pe vremea cind eram o rotita intr-un angrenaj bezmetic. Pe vremea cind nu venisem inca aici. Deci, incotro ne grabim asa?
We accomplish nothing, live little and feel even less
Our lives - not much more than a sad royal mess
Like runaway trains through existence we dash
Then, down the toilet of life, we go with a splash
I'm old and falling behind, you're young, so run!
Go, let the light of life burn you like the sun!
Let it blur your sight, this way you won't see
Death and its darkness gaining up on me
Deunazi, ma plimbam prin Luang Prabang (Laos) chiar la confluenta Mekongului cu riul Khan (vezi poza la sectiunea foto). O zi insorita, o temperatura perfecta, un loc/peisaj frumos si linistit. Ca atare eram si eu senin si cu mintea golita de griji. Nu ca nu as avea si asa ceva doar ca le uitasem pe moment. Stiti voi, in conformitate cu 'traieste clipa' si alte indemnuri nobile pe care incercam sa le urmam dar nu prea reusim. Deci:
The past is all behind, the present is here
Up in Luang Prabang I am drinking my beer
Mekong on one side, Nam Khan on the other
Thinking of the future I don't even bother
Another new year will be starting soon
You know, the one that goes by the Moon
Time flies, another place, another year
I wonder, where will I wander from here?
One life, its end is drawing ever near
I wonder, where am I going from here?
Plecam in viata cu idealuri nobile dar uneori le ratacim pe drum sau pur si simplu nu sintem in stare sa le urmam. Adesea forma cistiga in fata esentei, raul in fata binelui samd. Principiile se pierd pe drum si compromisul sfirseste adesea prin a fi solutia aleasa. E bine, e rau? Cine poate spune? Si, de fapt, exista bine si rau? Da, noi ca societate am incercat a defini si categoriza si delimita si respecta binele si raul, dar chiar exista acestea? Eu nu cred ca exista. Cred ca raul, binele si alte gaselnite asemanatoare sint doar conventii sociale inventate de om pt a face traiul in comun cit de cit posibil si acceptabil. Insa ele nu "exista" cu adevarat. Universul habar n-are ce sint alea rau, bine, frumos, urit, curat, murdar, morala, sus, jos, vest etc.
We ponder - shall we be depth or surface shall we be?
... we often turn out being shell and only rarely core
We ponder - shall we be shadow or light shall we be?
... we often turn out being less and only rarely more
Choose looks over substance, weakness over might?
Who's to say which is wrong and which one is right?
Shower, clothes on, a glance in the mirror and she's out the door,
Happy with today's catch but nonetheless always looking for more.
A girl with a drunken boyfriend, two kids and a life full of sorrow,
Whose name I don't know and whose face I'll forget by tomorrow
Scriam mai sus despre 'traieste clipa'. Suna bine si frumos indemnul asta, nu zic nu. Sa zicem ca reusim cumva si traim doar clipa prezenta, nu tu trecut, nu tu viitor, tot ce avem este acum dar, surpriza, acest acum este un acum dulce-amar, un acum care nu mai trece niciodata, we are stuck in it for ever si nu putem scapa de acolo. Un acum de care, dupa o vreme, ne-am lipsi bucurosi dar din care nu mai putem evada, un acum care nu se mai termina, un timp care s-a oprit si care devine astfel dureros:
Trecutul s-a dus, este doar o silueta ce se pierde in zare
Viitorul nu-i inca, e doar o geana de-abia mijita in soare
Tot ce-mi mai ramine acum e prezentul, dulce inchisoare
Fara scapare este clipa care nu mai curge, clipa care doare
Un catren pt cei care cred in zei si in viata de apoi de care spera sa aiba parte ca de un nou inceput:
Ti-e frig si frica si atunci alegi sa crezi
Ca, la capatul anilor pe care-i ai de durut,
Desi acum este ascunsa si n-o vezi,
Te-asteapta totusi clipa unui nou inceput
Atitea din prostituate au sot sau boyfriend si aproape intotdeauna un copil sau doi facuti cu acestia. Banii cistigati de ele (si adesea acestia nu sint deloc putini, in nici un caz "citeva centime" cum m-am exprimat mai jos din motive de rima) se duc pe intretinerea sotului, prietenului, parintilor, copiilor si pe cumparaturi inutile, pe sclipiciuri si zdranganele gen telefon mobil de ultima generatie si alte prostii de prin mall-uri. Totul este cheltuit azi, notiunea de miine nu exista. Mai pune la socoteala si droguri, distractii cu prietenele si prietenii, haine, chirie etc si la sfirsitul lunii nu mai ramine nimic. Pacat, cu ceva planificare de viitor, in citiva ani unele din aceste femei ar putea fi suficient de bogate ca sa nu mai munceasca pt restul vietii. Asta presupunind ca nu mor de sumedenia de boli la care se expun. Deci:
Am ajuns sa cunosc atitea ca tine,
Ce nu vor sarutari sub clar de luna
Ci se vind pentru citeva centime,
Sotului votca pe masa sa-i puna
Am citit asta undeva de mult: "Life is a banquet but most people are starving to death". Si, nu, nu se refera la flaminzii si saracii planetei ci la cei care ar avea tot ce le trebuie ca sa se bucure de viata dar, din varii motive, fie aleg sa n-o faca fie nu reusesc sa o faca. Vieti irosite aproape cu buna stiinta. La ei m-am gindit:
Trecatori prin viata, fara chemare, fara rost
Si-adesea si fara dorinta
Le este viata doar o lunga zi de post -
La asfintit ei trec in nefiinta
Sint multi transvestiti si transexuali si alte persoane de gen si sex confuz pe aici prin Asia de SE. Iar unii dintre ei, cei care au investit bani grei in transformarea lor aproape completa, sint uneori greu de recunoscut (miinile, inaltimea, umerii, vocea, marul lui Adam (desi unii si l-au operat), sint elemente care in general ii dau de gol):
"Soapta in par la noapte sa-ti fiu"
Eu, neavind chef, te-am alungat
Si nici macar n-am apucat sa stiu
Daca erai femeie sau erai barbat
Atitia ani cuvinte frumoase nu ti-am spus
De-abia acum, cind imi e viata la apus
De-abia azi, cind esti la capat de drum
As vrea sa te-alint... dar nu mai stiu cum
Mi-e seceta de atunci si de mine
ca de un tren care nu mai vine,
ca de o femeie care sa ma stie,
ca de o ploaie care sa ma invie.
Fluture de strada, maracine cum esti
Ai poposit in patu-mi, fara sa clipesti.
Sint un port efemer, tihna-ti de o zi
Miine pleci iar, dar unde? Nici nu stii.
Stiu ca ti-e rece si iti e noapte
Stiu ca iti este frica de moarte
Stiu ca degeaba sint linga tine
Daca timpul in loc nu il pot tine
Happy 15 - you are dawn breaking over a new day
Mature 30 - you are as sexy as a roll in the hay
Grumpy 60 - life will have taken its toll on you
Sunset at 90 - crossing Styx in your little canoe
Stele albe, de sidef, incrustate-n cerul noptii
Ne privesc de sus adesea, intrebindu-se mirate
De ce alergam o viata, marionete-n voia sortii,
Fara a ne face timp... sa traim, pe cit se poate
sau
Mother of pearl stars, inlaid in the night sky,
Watch from above a hooker and a barfly:
Drunk skanks walking home on legs of butter,
More wasted lives headed for the gutter.
When life's bitter cold cuts to the bone,
When warmth turns to ice and time's running short,
When you find yourself afraid and alone,
That's when you wish there was a god of some sort.
You let the wind of hope take you through life
Because you are afraid and future looks bleak.
Your heart and your mind are always at strife
And heart always wins because you are weak.
It is hell on earth under the sun
To live on the edge of the abyss.
I really don't wish it on anyone
But I feel so alive, living like this.
I see the end coming, even with eyes shut,
And I can't stop thinking that I'm nothing but
A small drop of life in a vast nothingness,
A rebel whose 'fight' could not matter less.
This day or that year, a June or a September,
Are all cherished moments I wish to remember.
I do try to paste them into my life's scrapbook
But, like water-lilies, they float down the brook.
Two precocious kids of a young Universe,
Time-Space were born, already hand in hand
To be Siamese twins has been their curse,
Linked together for ever, until the bitter end
I have been longing for her and her shit-eating grin,
For her yellow stained teeth and her dark wicked gaze,
For her poison and lust that crawled under my skin,
For how she wrecked my body and set my soul ablaze.
Like brief shooting stars across the sky
Our lives fade away in a blink of an eye
We fail to elicit much more than a yawn
Now we are here and now we are gone
I chose to bid adieu to power and fame
Today, with a few dollars to my name,
In a ragged old shack, down by the sea,
I find myself happy, I find myself free.